La nivelul acesta și de felul acesta L-aș mărturisi pe Hristos; cred că este nivelul meu, felul meu.
Nu pot fi, vreodată, mucenic, nici măcar exemplu bun nu pot fi, pentru că fac greșeli multe și impardonabile care mă trag în jos și mă țin jos.
Dar pot să fac o mărturisire ca aceasta: uitați, oameni, lumea creată de Dumnezeu... Savurați-o, simțiți-o, simțiți-L pe Dumnezeu prin ea!
Desfătați-vă cu munții de piatră de la Meteora;
faceți o baie pe furiș în ocean;
alergați după vulpi până la vizuină în munții României;
minunați-vă, atunci când vă coborâți, într-un costum de scafandru, în adâncul apei, și savurați bucuria, minunați-vă de frumusețea acelui imperiu!, știu că nu vreți să mai ieșiți de acolo...;
priviți plantele, și conceptualizați, tresărind, minunea de a ieși, din același pământ - care-arată la fel, care este la fel - atâtea feluri de vietăți... Mari, mici, colorate într-o culoare sau în mii, altele mai vii decât altele...;
atingeți animalele sălbatice, simțiți-le fiorul...;
simțiți viața, simțiți CREAȚIA, simțiți Duhul lui Dumnezeu... cum umblă peste toate și le-ncarcă, cum se preumblă, ca un vânt, cu o prezență de necontestat și nenegociată cu nimeni...
Eu, întotdeauna... am găsit infinită odihnă în mijlocul naturii și... un simțământ pe care nimic altceva mi-l poate da. Oare să nu fie și acesta un lucru minunat, de spus?...
Eu aș vrea... să inteleg... cum se pot forma toate astea dintr-o explozie, din boom-ul de la început, cum sunt unele păreri.
Nu înțeleg cum un boom lasă în urmă lucruri perfecte (neajunse vreodată de creația omului, ca frumusețe, cu toată măreția arhitecturii), căci eu am văzut că toate boom-urile, de obicei, distrug, nu creează... Sau, dacă vreți, creează urâtul, nu frumuseți perfecte, absolut perfecte... Dar, să lăsăm... Fiecare... cu crezul lui.
În final, deci... cine mă ajută să fac mărturisirea?
Cine merge pe Glob?!