Am aflat că, în jurul lui 10 decembrie, o mamă a murit pentru că n-a vrut să-şi omoare copilul din pântece. Bolnavă fiind, a refuzat să se trateze astfel încât să elimine copilul - deşi se putea trata şi se putea chiar vindeca!
Am aflat-o dintr-o predică a unui părinte de la Putna, ţinută azi - a două zi de Crăciun.
Părintele a menţionat fapta "mamei din Agigea" drept "exemplu de credinţă".
Realizăm, oare, implicaţiile, din toate punctele de vedere, ale gestului ei?
Cine ştie câte mame a făcut să reconsidere propria sarcină? Cine ştie câte mame vor naşte datorită ei? Cine ştie în câte inimi a trezit credinţa, a aprins o flacăra care, dealtfel, exista acolo, dar, altminteri, s-ar fi stins? Cine știe cât bine a degajat acest gest?! Putem să vedem cu ochii sufletești?!
Fără doar şi poate, gestul ei exemplar, profund ortodox şi magnific, naşte fii şi nepoţi, face roade, într-un
Am aflat-o dintr-o predică a unui părinte de la Putna, ţinută azi - a două zi de Crăciun.
Părintele a menţionat fapta "mamei din Agigea" drept "exemplu de credinţă".
Realizăm, oare, implicaţiile, din toate punctele de vedere, ale gestului ei?
Cine ştie câte mame a făcut să reconsidere propria sarcină? Cine ştie câte mame vor naşte datorită ei? Cine ştie în câte inimi a trezit credinţa, a aprins o flacăra care, dealtfel, exista acolo, dar, altminteri, s-ar fi stins? Cine știe cât bine a degajat acest gest?! Putem să vedem cu ochii sufletești?!
Fără doar şi poate, gestul ei exemplar, profund ortodox şi magnific, naşte fii şi nepoţi, face roade, într-un