M-am gândit, de-a lungul timpului, care componentă a activității sociale e mai importantă și merită să-i acordăm cea mai mare atenție; ce anume trebuie să primeze în viețile noastre (sociale) la modul clar, absolut? (Inclusiv dpdv politic, dacă vreți.)
Dependent de această analiză a trebuit căutat acel lucru care să-i sporească omului capacitatea apropierii de Dumnezeu, în măsura în care același om s-a depărtat de Dumnezeu și chiar L-a ucis (s-au L-ar vrea ucis). Trăim într-o lume în care Dumnezeu e scârbit, lăsat mult deoparte, ascuns după ușă, vorbit foarte urât, calomniat, necinstit, ș.a.m.d. - știți rețeta. Viețile noastre sunt rânduite de un manager pe care noi îl luăm la mișto - gândiți-vă câte deservicii putem să ne facem procedând așa! El a gândit totul și a rânduit totul în ce ne privește, încă dinainte să apărem - fără a știrbi voința liberă. El a rânduit momentul când ovulul este fecundat, sexul copilului (de multe ori, în urma rugăciunilor sau dorinței părinților) și toate celelalte. A făcut un plan de management excepțional, picurând în mica ființă atât datorii și target-uri, cât și resurse și capacități pentru îndeplinirea lor. Mai departe, nimic mai necomplicat: omul trebuie să ia aminte la sine și să răspundă chemării - atâta tot. Sigur, nu e ușor (vorbesc din proprie experiență), dar sunt nenumărați pași unde ești ajutat și chiar poți, astfel, continua, până când și unde firul vieții tale se întrerupe puțin - mutându-ți, printr-o procedură foarte scurtă, doar domiciliul (mă refer la moarte).
Vorbim, deci, de capacitatea omului de a fi creștin (cu fapta). În măsura în care se răspunde acestei chemări și se atinge acest obiectiv, foarte simplu se degajă efecte și în societate - o societate-sumă de astfel de indivizi fiind și societatea gândită în planul de management de mai sus. Iar cea mai importantă componentă, cred eu, pentru ca omului și societății să le fie bine, este educația.
Dacă nu se educă creștinește copiii, aceștia n-au nicio șansă să devină componente pozitive și lucrătoare ale societății din care fac parte. Creștinismul (ortodox) este condiția imperios necesară ca societatea să fie reușită, după părerea mea. Singura cale perfectă. Sigură. Cei necrescuți în duh creștin nu aleg binele și lupta ca pe unica, cale, pentru că nu simt că ăsta e unicul mod de a-și câștiga veșnicia, propriul bine.
Cu alte cuvinte, educă creștin un copil, apoi ia-ți mâna total de pe el, și va fi câștigat; nu va fi niciodată pierdut - ca om mare - iar chiar dacă, în cel mai rău caz, va oscila o vreme, tot va sfârși prin a face alegerile bune, la un moment dat și a le fi, mai apoi, consecvent - pentru că în el "strigă" educația ta, nu-l lasă, nu-l slăbește (până nu-l câștigă) și e imposibil să nu-l definitiveze iremediabil la un moment dat.
La fel cum cei care nu primesc educație bună ajung în viață imaturi și zombie, bărbați imaturi (plângăcioși) și femei ușoare (ambele categorii suferind una de pe urma celeilalte, dar nefiind niciuna capabilă să facă diferența), oameni fără o scară a valorilor, fără ierarhii, pentru care burta, puterea, pumnul, mașina, femeia (în sensul de posesie și nu de împlinire), maneaua, cuțitul, bâta, pistolul, contul și celelalte sunt singurele valori pentru care ei acționează, prin comportamente care, sunt convins, jignesc patrupedele.
Iată ce face educația, atât. Doar educația! Iată de ce, cine conduce vremelnic, lumea, știe că, dacă iei o generație tânără și-o desparți total de Dumnezeu, nu-ți va putea pune niciodată probleme, în orice vrei să faci cu ea - orice. E zombie, e fără vlagă, e sortită dinainte să respire o libertate mințită.
Țării noastre nu îi trebuie mai mulți bani, nici fonduri europene, nici investiții chinezești, nici prietenie la cataramă cu America - acestea nu ne vor aduce putere și tărie, ca țară (să fim ceea ce era, cândva, Moldova lui Ștefan!).
Nu trebuie să investim major în nimic, decât în educație. Fiecare la locul lui: tu, la tine-acasă; vecina, la ea; profesorii, în școli; miniștrii, în sistem; ș.a.m.d. Din păcate, acesta este singurul lucru de mare preț care, după părerea mea, lipsește României și în care se poate investi (incluzând credința, căci educația include credința - conform planului lui Dumnezeu pentru om).
Dependent de această analiză a trebuit căutat acel lucru care să-i sporească omului capacitatea apropierii de Dumnezeu, în măsura în care același om s-a depărtat de Dumnezeu și chiar L-a ucis (s-au L-ar vrea ucis). Trăim într-o lume în care Dumnezeu e scârbit, lăsat mult deoparte, ascuns după ușă, vorbit foarte urât, calomniat, necinstit, ș.a.m.d. - știți rețeta. Viețile noastre sunt rânduite de un manager pe care noi îl luăm la mișto - gândiți-vă câte deservicii putem să ne facem procedând așa! El a gândit totul și a rânduit totul în ce ne privește, încă dinainte să apărem - fără a știrbi voința liberă. El a rânduit momentul când ovulul este fecundat, sexul copilului (de multe ori, în urma rugăciunilor sau dorinței părinților) și toate celelalte. A făcut un plan de management excepțional, picurând în mica ființă atât datorii și target-uri, cât și resurse și capacități pentru îndeplinirea lor. Mai departe, nimic mai necomplicat: omul trebuie să ia aminte la sine și să răspundă chemării - atâta tot. Sigur, nu e ușor (vorbesc din proprie experiență), dar sunt nenumărați pași unde ești ajutat și chiar poți, astfel, continua, până când și unde firul vieții tale se întrerupe puțin - mutându-ți, printr-o procedură foarte scurtă, doar domiciliul (mă refer la moarte).
Vorbim, deci, de capacitatea omului de a fi creștin (cu fapta). În măsura în care se răspunde acestei chemări și se atinge acest obiectiv, foarte simplu se degajă efecte și în societate - o societate-sumă de astfel de indivizi fiind și societatea gândită în planul de management de mai sus. Iar cea mai importantă componentă, cred eu, pentru ca omului și societății să le fie bine, este educația.
Dacă nu se educă creștinește copiii, aceștia n-au nicio șansă să devină componente pozitive și lucrătoare ale societății din care fac parte. Creștinismul (ortodox) este condiția imperios necesară ca societatea să fie reușită, după părerea mea. Singura cale perfectă. Sigură. Cei necrescuți în duh creștin nu aleg binele și lupta ca pe unica, cale, pentru că nu simt că ăsta e unicul mod de a-și câștiga veșnicia, propriul bine.
Cu alte cuvinte, educă creștin un copil, apoi ia-ți mâna total de pe el, și va fi câștigat; nu va fi niciodată pierdut - ca om mare - iar chiar dacă, în cel mai rău caz, va oscila o vreme, tot va sfârși prin a face alegerile bune, la un moment dat și a le fi, mai apoi, consecvent - pentru că în el "strigă" educația ta, nu-l lasă, nu-l slăbește (până nu-l câștigă) și e imposibil să nu-l definitiveze iremediabil la un moment dat.
La fel cum cei care nu primesc educație bună ajung în viață imaturi și zombie, bărbați imaturi (plângăcioși) și femei ușoare (ambele categorii suferind una de pe urma celeilalte, dar nefiind niciuna capabilă să facă diferența), oameni fără o scară a valorilor, fără ierarhii, pentru care burta, puterea, pumnul, mașina, femeia (în sensul de posesie și nu de împlinire), maneaua, cuțitul, bâta, pistolul, contul și celelalte sunt singurele valori pentru care ei acționează, prin comportamente care, sunt convins, jignesc patrupedele.
Iată ce face educația, atât. Doar educația! Iată de ce, cine conduce vremelnic, lumea, știe că, dacă iei o generație tânără și-o desparți total de Dumnezeu, nu-ți va putea pune niciodată probleme, în orice vrei să faci cu ea - orice. E zombie, e fără vlagă, e sortită dinainte să respire o libertate mințită.
Țării noastre nu îi trebuie mai mulți bani, nici fonduri europene, nici investiții chinezești, nici prietenie la cataramă cu America - acestea nu ne vor aduce putere și tărie, ca țară (să fim ceea ce era, cândva, Moldova lui Ștefan!).
Nu trebuie să investim major în nimic, decât în educație. Fiecare la locul lui: tu, la tine-acasă; vecina, la ea; profesorii, în școli; miniștrii, în sistem; ș.a.m.d. Din păcate, acesta este singurul lucru de mare preț care, după părerea mea, lipsește României și în care se poate investi (incluzând credința, căci educația include credința - conform planului lui Dumnezeu pentru om).