Am văzut un film care includea un divorț și, dintr-odată, am observat că oamenii de acolo, neincluzând în viața lor învățătura ortodoxă, sunt total descoperiți - total fără niciun ajutor.
Și asta mi-a deschis un ochi și pentru ce se-ntâmplă în realitate.
O mare suferință este în lume, la ora aceasta - și pe care numai cei ce o trăiesc, o cunosc - în urma divorțurilor.
Nu mai zic că, de obicei, suferă și unul dintre soți - căci, de cele mai multe ori, divorțul se întâmplă ca inițiativă doar a unuia -, ci mă refer la suferința copilului / copiilor, care n-au nicio vină. Când se-ntâmplă un divorț între doi soți fără copii, mai e cum mai e; dar, când au și copii, eu unul sufăr și mă revolt foarte mult.
Să vedem ce spune Sfântul Ioan Gură-de-aur despre căsătorie și motivele care duc la divorț:
- După căsătorie, dacă privești, cu ochi desfrânat, altă femeie, ești răspunzător pentru acuzația de adulter.
Îmi place foarte mult această idee. Mulți bărbați fac acest lucru ca și când ar fi un drept al lor! Mi-e scârbă când aud că se uită și ei, că, ce-i frumos, și lui Dumnezeu Îi place - mare idioțenie! Nu înțeleg de ce acceptă femeile chestia asta și nu-i plesnesc imediat, căci... sunt sigur că simt un disconfort în sinea lor, în adâncul lor.
Spune Sfântul Ioan Gură-de-aur mai departe:
- Să nu ne aflăm nepăsători față de mântuirea noastră și să nu-i oferim diavolului sufletul nostru. Căci, cu adevărat, de aici vin nenumăratele nenorociri ale familiilor și nenumăratele conflicte; de aici se pierde încet-încet dragostea și slăbește dorul de soție. Pentru că așa cum bărbatului chibzuit (înțelept) îi este cu neputință vreodată să-și treacă cu vederea sau să-și disprețuiască soția, tot așa îi este cu neputință bărbatului destrăbălat și curvar să-și iubească femeia, chiar și dacă ar fi cea mai frumoasă dintre toate. Din curăție și înțelepciune se naște dragostea și, din dragoste, bunătăți nemărginite.
Iată, deci, ce trebuie să facă omul căsătorit: să-nceapă jertfa - dacă, încă, nu e începută... N-are nicio alta șansă - să nu ne păcălim, că nu suntem mai deștepți ca Dumnezeu. Toate-s puse bine și pentru noi sunt puse toate - chiar dacă pare greu. Oricât ar fi de dificil, să ai încredințarea, bărbate, că vei culege roadele!
- Să căutăm un singur lucru: virtutea sufletului și noblețea modurilor noastre de viețuire, ca să ne bucurăm de pace, ca să trăim în unire și dragoste veșnică.
Superb: noblețea modurilor noastre de viețuire. Ce poate fi mai frumos?
Mai departe, o specificație despre sărăcie-bogăție, care mi-a mers la suflet:
- Cel ce şi-a luat femeie bogată, şi-a luat mai degrabă stăpână a casei decât soţie. Pentru că şi fără aceasta femeile sunt pline de mândrie şi cu uşurinţă cad în iubirea de slavă lumească, dar dacă se adaugă şi acest lucru (bogăţia), cum vor fi supuse soţilor lor?
Dimpotrivă, acela care şi-a luat femeie de aceeaşi cinste sau mai săracă, şi-a luat ajutor şi împreună-nevoitor şi şi-a băgat în casă toate bunătăţile. Deoarece nevoia sărăciei o îndeamnă să poarte de grijă cu multă atenţie de bărbatul ei, să se supună şi să asculte întru toate, şi alungă orice pretext de dihonie şi ceartă, precum şi aroganţa şi jignirea, şi se face, căsătoria, legătură a păcii, unirii, iubirii şi armoniei.
Să nu căutăm să avem bani, ci să avem pace; să ne bucurăm de mulţumirea de a fi împreună. Pentru aceasta este căsătoria, nu ca să umplem casele de război şi luptă, nu că să avem dihonii şi certuri, nu că să ne încăierăm între noi şi să ne facem viaţa de netrăit, ci ca să ne bucurăm de ajutor, să avem liman şi adăpost şi mângâiere pentru relele neprevăzute şi că să vorbim împreună cu femeia noastră în mod plăcut.
Având, aşadar, toate acestea în mintea noastră, să nu ne gândim la bani, ci la modurile bune de vieţuire, la curăţie şi înţelepciune. Pentru că o femeie cuminte şi cu nobleţe în felul de a fi şi cumpătată, chiar dacă este săracă, va putea să se folosească de sărăcie mai bine decât de bogăţie.
Ce frumos și împlinitor vorbeste Sfântul despre goana după bogăție! Să luăm aminte!
Se spune în altă parte:
- Soția credincioasă nu va lăsa pe soțul său necredincios, nici soțul credincios nu va lăsa pe soția sa necredincioasă, ci, întru răbdarea voastră, vă veți mântui sufletele voastre.
Îmi place această idee! Mult! Iată, fiecare din soți este chemat la jertfă și... mare-i va fi răsplata!
Mai e de notat un lucru: nu cunosc niciun caz - dar, niciunul! - când unul din cei doi a răbdat și celălalt nu s-a întors.
În concluzie, ortodoxia, dac-ar fi trăită, iaca, ar salva de divorț, de durere și de suferință.
Credința ortodoxă este o umbrelă care protejează. Și e bună, nu e grea - să nu fugim de ea.
Învățătura credinței ortodoxe pe care noi o avem nu e de ici, de colo. Ea e perfectă, e totală.
Și, printre altele, face și lucrul despre care vorbim... protejează de divorț (printre alte și alte protejări ale ei...).
Și asta mi-a deschis un ochi și pentru ce se-ntâmplă în realitate.
O mare suferință este în lume, la ora aceasta - și pe care numai cei ce o trăiesc, o cunosc - în urma divorțurilor.
Nu mai zic că, de obicei, suferă și unul dintre soți - căci, de cele mai multe ori, divorțul se întâmplă ca inițiativă doar a unuia -, ci mă refer la suferința copilului / copiilor, care n-au nicio vină. Când se-ntâmplă un divorț între doi soți fără copii, mai e cum mai e; dar, când au și copii, eu unul sufăr și mă revolt foarte mult.
Să vedem ce spune Sfântul Ioan Gură-de-aur despre căsătorie și motivele care duc la divorț:
- După căsătorie, dacă privești, cu ochi desfrânat, altă femeie, ești răspunzător pentru acuzația de adulter.
Îmi place foarte mult această idee. Mulți bărbați fac acest lucru ca și când ar fi un drept al lor! Mi-e scârbă când aud că se uită și ei, că, ce-i frumos, și lui Dumnezeu Îi place - mare idioțenie! Nu înțeleg de ce acceptă femeile chestia asta și nu-i plesnesc imediat, căci... sunt sigur că simt un disconfort în sinea lor, în adâncul lor.
Spune Sfântul Ioan Gură-de-aur mai departe:
- Să nu ne aflăm nepăsători față de mântuirea noastră și să nu-i oferim diavolului sufletul nostru. Căci, cu adevărat, de aici vin nenumăratele nenorociri ale familiilor și nenumăratele conflicte; de aici se pierde încet-încet dragostea și slăbește dorul de soție. Pentru că așa cum bărbatului chibzuit (înțelept) îi este cu neputință vreodată să-și treacă cu vederea sau să-și disprețuiască soția, tot așa îi este cu neputință bărbatului destrăbălat și curvar să-și iubească femeia, chiar și dacă ar fi cea mai frumoasă dintre toate. Din curăție și înțelepciune se naște dragostea și, din dragoste, bunătăți nemărginite.
Iată, deci, ce trebuie să facă omul căsătorit: să-nceapă jertfa - dacă, încă, nu e începută... N-are nicio alta șansă - să nu ne păcălim, că nu suntem mai deștepți ca Dumnezeu. Toate-s puse bine și pentru noi sunt puse toate - chiar dacă pare greu. Oricât ar fi de dificil, să ai încredințarea, bărbate, că vei culege roadele!
- Să căutăm un singur lucru: virtutea sufletului și noblețea modurilor noastre de viețuire, ca să ne bucurăm de pace, ca să trăim în unire și dragoste veșnică.
Superb: noblețea modurilor noastre de viețuire. Ce poate fi mai frumos?
Mai departe, o specificație despre sărăcie-bogăție, care mi-a mers la suflet:
- Cel ce şi-a luat femeie bogată, şi-a luat mai degrabă stăpână a casei decât soţie. Pentru că şi fără aceasta femeile sunt pline de mândrie şi cu uşurinţă cad în iubirea de slavă lumească, dar dacă se adaugă şi acest lucru (bogăţia), cum vor fi supuse soţilor lor?
Dimpotrivă, acela care şi-a luat femeie de aceeaşi cinste sau mai săracă, şi-a luat ajutor şi împreună-nevoitor şi şi-a băgat în casă toate bunătăţile. Deoarece nevoia sărăciei o îndeamnă să poarte de grijă cu multă atenţie de bărbatul ei, să se supună şi să asculte întru toate, şi alungă orice pretext de dihonie şi ceartă, precum şi aroganţa şi jignirea, şi se face, căsătoria, legătură a păcii, unirii, iubirii şi armoniei.
Să nu căutăm să avem bani, ci să avem pace; să ne bucurăm de mulţumirea de a fi împreună. Pentru aceasta este căsătoria, nu ca să umplem casele de război şi luptă, nu că să avem dihonii şi certuri, nu că să ne încăierăm între noi şi să ne facem viaţa de netrăit, ci ca să ne bucurăm de ajutor, să avem liman şi adăpost şi mângâiere pentru relele neprevăzute şi că să vorbim împreună cu femeia noastră în mod plăcut.
Având, aşadar, toate acestea în mintea noastră, să nu ne gândim la bani, ci la modurile bune de vieţuire, la curăţie şi înţelepciune. Pentru că o femeie cuminte şi cu nobleţe în felul de a fi şi cumpătată, chiar dacă este săracă, va putea să se folosească de sărăcie mai bine decât de bogăţie.
Ce frumos și împlinitor vorbeste Sfântul despre goana după bogăție! Să luăm aminte!
Se spune în altă parte:
- Soția credincioasă nu va lăsa pe soțul său necredincios, nici soțul credincios nu va lăsa pe soția sa necredincioasă, ci, întru răbdarea voastră, vă veți mântui sufletele voastre.
Îmi place această idee! Mult! Iată, fiecare din soți este chemat la jertfă și... mare-i va fi răsplata!
Mai e de notat un lucru: nu cunosc niciun caz - dar, niciunul! - când unul din cei doi a răbdat și celălalt nu s-a întors.
În concluzie, ortodoxia, dac-ar fi trăită, iaca, ar salva de divorț, de durere și de suferință.
Credința ortodoxă este o umbrelă care protejează. Și e bună, nu e grea - să nu fugim de ea.
Învățătura credinței ortodoxe pe care noi o avem nu e de ici, de colo. Ea e perfectă, e totală.
Și, printre altele, face și lucrul despre care vorbim... protejează de divorț (printre alte și alte protejări ale ei...).