Ante scriptum: Căci frumusețea trupului, atunci când nu se corelează cu virtutea sufletului, ar putea să-l robească pe bărbat pentru douăzeci sau treizeci de zile; mai departe, însă, nu va înainta, ci, de vreme ce-și arată răutatea, va destrăma toată dragostea. Acele femei, însă, care strălucesc din pricina frumuseții sufletești, cu cât trece timpul și se face cunoscută frumusețea lor, cu atât mai fierbinte se face dragostea în bărbații lor și aprind iubirea lor pentru ele. Sf. Ioan Gură-de-Aur
Vezi atât de multe femei frumoase și degeaba.
Parcă te-neci de numărul lor.
Nu știi pe care s-o alegi. Ai face ierarhie și le-ai decerna premii: cea mai frumoasă pe care-am văzut-o azi, cea mai frumoasă ever, cea mai frumoasă din acest oraș, sat, etc., șamd.
Frumusețea lor e zdrobitoare. Parcă te demolează, bucată cu bucată, dar nu pentru a te omorî, ci pentru a te construi iar, așa cum vrea ea.
Te domină prin ceea ce-ți arată și prin ceea ce vezi și e al ei.
Te domină fără drept de apel sau de grațiere, dacă nu ai o ierarhie bine întipărită-n cap, care nu pune ceea ce vezi pe primul loc.
Trebuie să-i arăți și să vadă că te lasă (aproape) rece toate dotările ei feminine, că altceva este, pentru tine, mult mai important, și altceva apreciezi, evaluezi, și cauți. Se-ntâmplă un lucru rar dacă faci asta și anume împuști doi iepuri dintr-o lovitură: odată, ai grijă de tine, a doua, ai grijă și de ea, dându-i de gândit (dacă vrea să ia tema de gândire, căci e liberă să facă ce vrea...).
Așa făcând, îți oferi șansa să găsești ceva valoros pentru tine însuți, și le educi și pe ele.
Femeile nu au rațiunea noastră, și trebuie ajutate [ele funcționează pe bază de rușine: e rușinos, sau nu; iar dacă societatea le spune că nu e rușinos, au picat (mai ales că puține mai sunt crescute cum erau odată, cu Hei, s-a ridicat fustița. E problemă!...)].
În concluzie, fiindcă femeia e înzestrată sentimental în cea mai mare măsură, e de datoria ta s-o educi și s-o formezi (bine), prin uzul capacității tale.
Atunci când bărbatul se uită, în mod tragic, după fizicul femeilor și le-arată că doar acesta îi înnebunește, își bat joc dublu: și de ei, și de femei.
Vezi atât de multe femei frumoase și degeaba.
Parcă te-neci de numărul lor.
Nu știi pe care s-o alegi. Ai face ierarhie și le-ai decerna premii: cea mai frumoasă pe care-am văzut-o azi, cea mai frumoasă ever, cea mai frumoasă din acest oraș, sat, etc., șamd.
Frumusețea lor e zdrobitoare. Parcă te demolează, bucată cu bucată, dar nu pentru a te omorî, ci pentru a te construi iar, așa cum vrea ea.
Te domină prin ceea ce-ți arată și prin ceea ce vezi și e al ei.
Te domină fără drept de apel sau de grațiere, dacă nu ai o ierarhie bine întipărită-n cap, care nu pune ceea ce vezi pe primul loc.
Trebuie să-i arăți și să vadă că te lasă (aproape) rece toate dotările ei feminine, că altceva este, pentru tine, mult mai important, și altceva apreciezi, evaluezi, și cauți. Se-ntâmplă un lucru rar dacă faci asta și anume împuști doi iepuri dintr-o lovitură: odată, ai grijă de tine, a doua, ai grijă și de ea, dându-i de gândit (dacă vrea să ia tema de gândire, căci e liberă să facă ce vrea...).
Așa făcând, îți oferi șansa să găsești ceva valoros pentru tine însuți, și le educi și pe ele.
Femeile nu au rațiunea noastră, și trebuie ajutate [ele funcționează pe bază de rușine: e rușinos, sau nu; iar dacă societatea le spune că nu e rușinos, au picat (mai ales că puține mai sunt crescute cum erau odată, cu Hei, s-a ridicat fustița. E problemă!...)].
În concluzie, fiindcă femeia e înzestrată sentimental în cea mai mare măsură, e de datoria ta s-o educi și s-o formezi (bine), prin uzul capacității tale.
Atunci când bărbatul se uită, în mod tragic, după fizicul femeilor și le-arată că doar acesta îi înnebunește, își bat joc dublu: și de ei, și de femei.