Pentru că tu nu exiști,
Sufletul meu are colțuri.
Pentru că nu te simt,
Îmi educ inima să nu facă sloiuri.
Pentru că te vreau,
M-aș omorî și m-aș învia doar pentru tine*.
Pentru că nu pot singur,
Te-aș inventa și-aș trăi într-o lume imaginară.
Pentru că viața mea e zâmbetul tău,
Ți-aș preda toată bogăția și aș trăi numai din el.
Pentru că nu îmi umpli singurătatea,
Mi-e greu, mă-mpiedic și cad.
Pentru că nu cunosc deplasarea fără tine,
Mă șterg, des, în coate și pe genunchi.
Pentru că nu găsesc nordul,
Aș fi vrut ca tu să fii busola mea.
Pentru că nu te am,
Nu sunt.
*este vorba despre renunțarea la sine
Sufletul meu are colțuri.
Pentru că nu te simt,
Îmi educ inima să nu facă sloiuri.
Pentru că te vreau,
M-aș omorî și m-aș învia doar pentru tine*.
Pentru că nu pot singur,
Te-aș inventa și-aș trăi într-o lume imaginară.
Pentru că viața mea e zâmbetul tău,
Ți-aș preda toată bogăția și aș trăi numai din el.
Pentru că nu îmi umpli singurătatea,
Mi-e greu, mă-mpiedic și cad.
Pentru că nu cunosc deplasarea fără tine,
Mă șterg, des, în coate și pe genunchi.
Pentru că nu găsesc nordul,
Aș fi vrut ca tu să fii busola mea.
Pentru că nu te am,
Nu sunt.
*este vorba despre renunțarea la sine