Ce ne lipsește? Și de ce nu avem
Frumosul continuu cu noi?
Ce ne reține și de ce nu putem
Urma pe Pruncul din Betleem,
Și, parcă, de bine s'tem goi?...
Să-nghiți pietre mai ușor parcă-ți vine,
Decât să deschizi al tău piept,
S-arăți, solitari, pectoralii spre lume,
Mereu să primești ce ea să-ți dea ține,
Ori de e drept, ori nedrept!
Niciodată binele nu a venit,
Nu ne-a-nconjurat împlinirea,
Decât când a împinge de noi am crâcnit!
Am înțeles că omul, deși obosit,
N-are voie-a scăpa mântuirea!
Negreșit că iubirea să ne-nconjoare am vrea!
Dar nu ne-nvoim la lucrare,
Nu vrem să-nțelegem picioare-a spăla,
Nu din oficiu, ori singură vine iubirea,
Ci fă-i tu, ființă, chemare!
Inutil creăm liste de bipezi ce ne-admiră,
Nu în atâta stă fericirea!
Fericiți fost-au toți care se dăruiră,
Acei care, când nu primesc, nu se miră!
Să-nțelegem ce e iubirea!
Așadar, mastodont al iubirii create,
Răspunde chemării din tine!
Vino, dar... purcede-a gândi, și socoate,
Nu te lovi singur cu lovitură de moarte,
Alege viața, fără poveri misogine!
* din momentul creării acestei poezii-îndemn, s-a născut și ideea de înființare a acestui blog
Frumosul continuu cu noi?
Ce ne reține și de ce nu putem
Urma pe Pruncul din Betleem,
Și, parcă, de bine s'tem goi?...
Să-nghiți pietre mai ușor parcă-ți vine,
Decât să deschizi al tău piept,
S-arăți, solitari, pectoralii spre lume,
Mereu să primești ce ea să-ți dea ține,
Ori de e drept, ori nedrept!
Niciodată binele nu a venit,
Nu ne-a-nconjurat împlinirea,
Decât când a împinge de noi am crâcnit!
Am înțeles că omul, deși obosit,
N-are voie-a scăpa mântuirea!
Negreșit că iubirea să ne-nconjoare am vrea!
Dar nu ne-nvoim la lucrare,
Nu vrem să-nțelegem picioare-a spăla,
Nu din oficiu, ori singură vine iubirea,
Ci fă-i tu, ființă, chemare!
Inutil creăm liste de bipezi ce ne-admiră,
Nu în atâta stă fericirea!
Fericiți fost-au toți care se dăruiră,
Acei care, când nu primesc, nu se miră!
Să-nțelegem ce e iubirea!
Așadar, mastodont al iubirii create,
Răspunde chemării din tine!
Vino, dar... purcede-a gândi, și socoate,
Nu te lovi singur cu lovitură de moarte,
Alege viața, fără poveri misogine!
* din momentul creării acestei poezii-îndemn, s-a născut și ideea de înființare a acestui blog