Păcatele te hrănesc și le hrănești toată viața. Mă uit în jur, și, parcă, lumea e ocupată: parcă tot ce fac e să hrănească patimile, pentru că ele cer de mâncare. Se hrănesc cu timpul lor, cu energia lor, cu pozitivul lor, li-l devorează, livrându-le negativul - întocmai cum copacii absorb bioxid de carbon și elimină oxigen; se hrănesc cu viața lor. Pare că nu le rămâne nimic de făcut (oamenilor), și merg, ca legați la plug, sau la car, înainte. Nu-și pun problema unde, la fel cum boul sau calul nu și-o pune. Doar merge. Păcat. Că, între bou și om există o diferență: rațiunea.