La ce bun să crezi în Dumnezeu, dacă nu aplici (învăţătura Lui) în viața ta?
La ce bun să ai credinţă, dacă (ea) nu se vede, de la sine, în viața ta, prin diferenţă cu a celorlalţi?
La ce bun să mergi la biserică, dacă nu eşti teribil de atent la ce-ţi spune biserica?
La ce bun să... (aici vă las pe voi să continuaţi...)
Cei credincioşi au responsabilitate în faţa celor necredincioşi. Când, unul, întreabă: Eşti credincios?, şi tu spui Da!, dar nu ai acoperire în fapte, eşti mincinos. Ne jucăm cu cuvintele, nefiind serioşi. Suntem oameni mari, dar ne comportăm ca într-o joacă de copii - unde poţi să spui orice, să presupui orice şi să te joci "de-a orice", neexistând frică că vor fi repercursiuni.
Să fim atenţi, însă, foarte atenţi! Toţi oamenii mari care iau în joacă responsabilităţile care le revin în mod firesc, vor avea parte de o răsplată... tot "în joacă".
Să fim serioşi şi să nu ne minţim că, de ex., frecventarea bisericii este de ajuns, dacă tu nu-i asculţi cu mare atenţie învăţătura! Unul care lucrează activ dragostea în inima sa şi are o rată de frecvenţă mai scăzută (a nu se înțelege că încurajez neglijarea bisericii), s-ar putea să ţi-o ia înainte în faţa Domnului. Cu mult!
Să ne fie clar, nouă, celor care frecventăm biserica şi ne gândim că, poate, la sfârşit, vom avea putere să fim mucenici: când păcatul stăpâneşte inima, nu există şansă la mucenicie (cum era odată). Când păcatul stăpâneşte inima, nu există şansă la scăpare.
La ce bun să ai credinţă, dacă (ea) nu se vede, de la sine, în viața ta, prin diferenţă cu a celorlalţi?
La ce bun să mergi la biserică, dacă nu eşti teribil de atent la ce-ţi spune biserica?
La ce bun să... (aici vă las pe voi să continuaţi...)
Cei credincioşi au responsabilitate în faţa celor necredincioşi. Când, unul, întreabă: Eşti credincios?, şi tu spui Da!, dar nu ai acoperire în fapte, eşti mincinos. Ne jucăm cu cuvintele, nefiind serioşi. Suntem oameni mari, dar ne comportăm ca într-o joacă de copii - unde poţi să spui orice, să presupui orice şi să te joci "de-a orice", neexistând frică că vor fi repercursiuni.
Să fim atenţi, însă, foarte atenţi! Toţi oamenii mari care iau în joacă responsabilităţile care le revin în mod firesc, vor avea parte de o răsplată... tot "în joacă".
Să fim serioşi şi să nu ne minţim că, de ex., frecventarea bisericii este de ajuns, dacă tu nu-i asculţi cu mare atenţie învăţătura! Unul care lucrează activ dragostea în inima sa şi are o rată de frecvenţă mai scăzută (a nu se înțelege că încurajez neglijarea bisericii), s-ar putea să ţi-o ia înainte în faţa Domnului. Cu mult!
Să ne fie clar, nouă, celor care frecventăm biserica şi ne gândim că, poate, la sfârşit, vom avea putere să fim mucenici: când păcatul stăpâneşte inima, nu există şansă la mucenicie (cum era odată). Când păcatul stăpâneşte inima, nu există şansă la scăpare.