Să nu uităm niciodată că în locul fiecăruia dintre noi a murit Iisus Hristos. Cu asta ne naştem. Cu această datorie. Şi nu pentru că Dumnezeu e nedrept, nu pentru că ne ia libertatea în momentul când ne naştem cu o datorie, ci pentru că omul este înclinat oricum şi oriunde spre păcat; pentru că primii oameni - care puteau trăi mult şi bine mii de ani în Sânul Tatălui, neexistând, la multe mii de ani ulterior, televizoare, reviste porno, ţigări, arme, droguri, presă mincinoasă, aservită şi sclavagizată, manipulare, înşelare, minciună şi orice altă manifestare a răului prin faptele omului supus de el – şi aceasta ar fi însemnat viaţa omului, existenţa făpturii create. Dar, atât Adam, cât şi ajutorul lui au ales înşişi să greşească prin neascultarea de Autoritatea Creatoare – după o reţetă care, parcă, prin blestem, s-a translatat, ulterior, vieţii de pe Pământ a oamenilor, întregii lumi, prin neascultarea copilului de părinţi, în primul rând; apoi, a ucenicului, de învăţător; a neexperimentatului, de experimentat; a creştinului, de către duhovnic; a omului, de Dumnezeu şi, în general, a răului, de bine. Este o întreagă revoltă a răului care nu vrea să se cuminţească.
Dacă azi, ca prin minune, s-ar şterge păcatele tuturor oamenilor, cu toţii având sufletele şi conştiinţele imaculate ca zăpada pe care o aşteptăm, acestea s-ar murdări din nou prin alegeri, pentru că nu ştiu să facă eficient managementul resurselor pe care le au tocmai în acest scop.
Se ştie că avem creier pe care îl folosim în proporţie de maxim 10% - cei mai mulţi dintre noi folosindu-l, probabil, în proporţie de 2-3%.
Stai şi te întrebi: e bine?
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să folosim atât de puţin, ne-ar fi dat un creier mult mai prost şi l-am fi folosit în proporţie de 70-80% măcar. Dar nu ne-a dat. Ne-a dat un creier care poate aproape o infinitate faţă de cât îl folosim noi.
De ce folosim atât de puţin? Pentru că ascultăm “carnea”. Instinctele sunt folosite mult mai mult, aşa explicându-se avansul de sorginte clară animalică pe care îl are umanitatea astăzi. Totul înseamnă “burtă”, lăcomie, iubirea banilor, iubirea puterii (şi nu a smereniei), iubirea de sine (şi neiubirea jertfei pentru celălalt), şi toate celelalte – le ştiţi foarte bine.
De ce societatea de astăzi (nu departe de toate societăţile, de-a lungul istoriei) arată aşa?
Eu rămân la părerea: pentru că nu-şi foloseşte bine resursele.
Fiecare din noi este chemat să se răstignească, ca să câştigăm; în fel şi chip, dar toate după aceeaşi reţetă. Aşa avem “Raiul pe Pământ”, în care sunt sigur că le-ar plăcea tuturor să trăiască - dacă n-ar trebui să-l determine ei înşişi, ci ar veni precum “muieţi posmagii”. Nu urmăm reţeta pentru succes şi nu e vina lui Dumnezeu pentru asta, ci a liberului nostru arbitru. Câteodată îmi doresc că Dumnezeu să nu fi făcut omul atât de liber - sau, cel puțin, pe mine! - căci omul nu ştie să-și folosească libertatea şi merge, singur și orb, spre tăiere...
Aşadar: cruce! Să ne răstignim şi să vrem să ne răstignim, altfel nu avem nicio şansă nici pentru răscumpărarea preţului de la Iisus Hristos, nici pentru normalizarea vieţii – căci există, simultan, acest dublu efect! Preţul plătit pentru libertatea a.k.a. mântuirea omului oricum nu-l vom putea niciodată răscumpăra, dar măcar să vrem procesul şi să facem o parte din el, iar mila lui Dumnezeu va completa restul.
În concluzie, să nu uităm că al doilea prenume al nostru este Varava.
Hristos s-a răstignit în locul tău, a luat povara de la tine – printre altele, ca să-ţi arate “cum se face”.
Ai model, ai exemplu, eşti îndatorat… Spor la voinţă!
Răstigneşte-te!
Dacă azi, ca prin minune, s-ar şterge păcatele tuturor oamenilor, cu toţii având sufletele şi conştiinţele imaculate ca zăpada pe care o aşteptăm, acestea s-ar murdări din nou prin alegeri, pentru că nu ştiu să facă eficient managementul resurselor pe care le au tocmai în acest scop.
Se ştie că avem creier pe care îl folosim în proporţie de maxim 10% - cei mai mulţi dintre noi folosindu-l, probabil, în proporţie de 2-3%.
Stai şi te întrebi: e bine?
Dacă Dumnezeu ar fi vrut să folosim atât de puţin, ne-ar fi dat un creier mult mai prost şi l-am fi folosit în proporţie de 70-80% măcar. Dar nu ne-a dat. Ne-a dat un creier care poate aproape o infinitate faţă de cât îl folosim noi.
De ce folosim atât de puţin? Pentru că ascultăm “carnea”. Instinctele sunt folosite mult mai mult, aşa explicându-se avansul de sorginte clară animalică pe care îl are umanitatea astăzi. Totul înseamnă “burtă”, lăcomie, iubirea banilor, iubirea puterii (şi nu a smereniei), iubirea de sine (şi neiubirea jertfei pentru celălalt), şi toate celelalte – le ştiţi foarte bine.
De ce societatea de astăzi (nu departe de toate societăţile, de-a lungul istoriei) arată aşa?
Eu rămân la părerea: pentru că nu-şi foloseşte bine resursele.
Fiecare din noi este chemat să se răstignească, ca să câştigăm; în fel şi chip, dar toate după aceeaşi reţetă. Aşa avem “Raiul pe Pământ”, în care sunt sigur că le-ar plăcea tuturor să trăiască - dacă n-ar trebui să-l determine ei înşişi, ci ar veni precum “muieţi posmagii”. Nu urmăm reţeta pentru succes şi nu e vina lui Dumnezeu pentru asta, ci a liberului nostru arbitru. Câteodată îmi doresc că Dumnezeu să nu fi făcut omul atât de liber - sau, cel puțin, pe mine! - căci omul nu ştie să-și folosească libertatea şi merge, singur și orb, spre tăiere...
Aşadar: cruce! Să ne răstignim şi să vrem să ne răstignim, altfel nu avem nicio şansă nici pentru răscumpărarea preţului de la Iisus Hristos, nici pentru normalizarea vieţii – căci există, simultan, acest dublu efect! Preţul plătit pentru libertatea a.k.a. mântuirea omului oricum nu-l vom putea niciodată răscumpăra, dar măcar să vrem procesul şi să facem o parte din el, iar mila lui Dumnezeu va completa restul.
În concluzie, să nu uităm că al doilea prenume al nostru este Varava.
Hristos s-a răstignit în locul tău, a luat povara de la tine – printre altele, ca să-ţi arate “cum se face”.
Ai model, ai exemplu, eşti îndatorat… Spor la voinţă!
Răstigneşte-te!