Nu există om care să fie aproape de Dumnezeu şi să fie urât, la fel cum nu există om care să fie aproape de sătănel și să fie frumos. Am remarcat acest lucru. Frumosul inoculează, la fel și urâtul.
S-au degajat în limbă foarte multe adjective intermediare între negru și alb, dar in fond situația e simplă: în faţa lui Dumnezeu și a veșniciei esti ori alb, ori negru. Probabil nevoia umană de confort a generat intermediaritatea, sub toate formele ei. Oricât aș căuta, nu găsesc un loc pentru aceasta în "important", în conceptele fundamentale ale vieții. Griul este creat ca să destindă, dar ca să și atragă înspre negru. Lucrează pentru negru. Ceea ce negrul însuși nu poate face, realizează cu brio griul pentru el. Lumea nu se sperie de gri, se sperie doar de negru, uitând că primul e, de fapt, fratele mai mic al celui de-al doilea. "Nimic necurat nu va intra în împărăția cerurilor", a spus Iisus Hristos. Adică tre' să fii curat, nu oarecum curat sau semi-curat. Dacă eşti gri, pici. La fel, dacă ești negru. Trebuie, musai, sub orice formă, să fii alb. Asta este legea vieţii universale,
S-au degajat în limbă foarte multe adjective intermediare între negru și alb, dar in fond situația e simplă: în faţa lui Dumnezeu și a veșniciei esti ori alb, ori negru. Probabil nevoia umană de confort a generat intermediaritatea, sub toate formele ei. Oricât aș căuta, nu găsesc un loc pentru aceasta în "important", în conceptele fundamentale ale vieții. Griul este creat ca să destindă, dar ca să și atragă înspre negru. Lucrează pentru negru. Ceea ce negrul însuși nu poate face, realizează cu brio griul pentru el. Lumea nu se sperie de gri, se sperie doar de negru, uitând că primul e, de fapt, fratele mai mic al celui de-al doilea. "Nimic necurat nu va intra în împărăția cerurilor", a spus Iisus Hristos. Adică tre' să fii curat, nu oarecum curat sau semi-curat. Dacă eşti gri, pici. La fel, dacă ești negru. Trebuie, musai, sub orice formă, să fii alb. Asta este legea vieţii universale,
pe care bipezii, orbiți de burtă şi de bărdăhan, nu o mai pun în practică, pervertindu-și periculos gândirea - căci, iată, dacă eu spun acestea, sunt convins că vor fi unii care vor opina: Nu, nu este adevărat, nu e chiar aşa de rău să fii gri; tipul aberează!. Asta înseamnă că cel care spune-așa nu are nicio șansă la albul veșnic, din cauză că își taie singur craca de sub picioare. Cel puțin la momentul ăsta nu are nicio șansă. Dacă gândeşte-așa, el nu poate să concretizeze fapte care să-l propulseze-n alb, deoarece nici măcar nu realizează importanța faptului, n-o promovează și n-o aplică în viața lui - gândirea fiind, se-nțelege, o condiție imperativ necesară, născătoare a faptei.
Oamenii, deci, nu trebuie să rămână între alb și negru - conștiința neapartenenței la negru liniștindu-i, și conștiința neapartenenței la alb nesupărându-i. Ci ei trebuie să lupte continuu să facă parte din alb, să fie membre ale albului și să trăiască apartenența ca pe o stare de fapt, cu bune și cu rele, nepresărată doar cu bucurii - ba, dimpotrivă! ,- aceasta fiind și ideea care promite, cândva, o remunerație.
Mai departe, urcând motivațional cu un pas și ajungând în sfera mistică, mai presus de toate omul trebuie să trăiască apartenența la alb ca fiind o stare înălțătoare a sufletului, pe care sufletul omului o caută aprig.
Oamenii, deci, nu trebuie să rămână între alb și negru - conștiința neapartenenței la negru liniștindu-i, și conștiința neapartenenței la alb nesupărându-i. Ci ei trebuie să lupte continuu să facă parte din alb, să fie membre ale albului și să trăiască apartenența ca pe o stare de fapt, cu bune și cu rele, nepresărată doar cu bucurii - ba, dimpotrivă! ,- aceasta fiind și ideea care promite, cândva, o remunerație.
Mai departe, urcând motivațional cu un pas și ajungând în sfera mistică, mai presus de toate omul trebuie să trăiască apartenența la alb ca fiind o stare înălțătoare a sufletului, pe care sufletul omului o caută aprig.