Cândva (pe vremea marilor noștri înaintași de pe vremea lui Ștefan, de ex., care-au ținut piept fizic puhoaielor străine, iar noi, astăzi, nu mai ținem piept nici psihic), omul reușea/făcea mai mult și pentru că vroia, și deoarece colabora cu Dumnezeu. Făcea pentru el, pentru ceilalți. Astăzi se face mai puțin, spre deloc. De aceea, forța de viață e mult mai jos, tristețea e mult mai mare. Societatea, per ansamblu, este mult mai scăzută dpdv al calității vieții oamenilor.
Jertfa pentru aproapele ținea familia sudată, ținea societatea sudată - pentru că familia este celula de bază a societății (normale); pentru că, atunci când părinții se jertfesc pentru copii, îi educă - și asigură o continuitate sănătoasă șirului vieții: generațiile viitoare se vor naște cel puțin la fel de bune, cu același duh, duhul jertfei (care conține tot ce e necesar ca o societate să fie bună, responsivă).
Jertfa pentru aproapele ținea familia sudată, ținea societatea sudată - pentru că familia este celula de bază a societății (normale); pentru că, atunci când părinții se jertfesc pentru copii, îi educă - și asigură o continuitate sănătoasă șirului vieții: generațiile viitoare se vor naște cel puțin la fel de bune, cu același duh, duhul jertfei (care conține tot ce e necesar ca o societate să fie bună, responsivă).